Terapie de integrare senzorială
Terapie individuală / de grup
Terapia de integrare senzorială, practicată de terapeuţi ocupaţionali, foloseşte jocul, conceput în aşa fel încât să schimbe modul în care creierul reacţionează la atingere, sunet, vedere şi mişcare. Terapia de integrare senzorială implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, auditiv şi tactil.
Periile, leagănele, hamacele, bilele şi alte echipamente special concepute pentru uz terapeutic sau de agrement sunt folosite tocmai pentru a oferi aceşti stimuli şi a evita comportamentele de autostimulare.
Comportamente precum mişcări motorii stereotipe, învârtitul, agresiunea şi comportamentele de auto-vătămare au fost corelate cu tulburări de procesare senzorială. Fiecare comportament de acest tip interferează cu capacitatea unui copil de a se angaja în activităţi terapeutice.
Terapia de integrarea senzorială este un proces individualizat şi interactiv!
Prin activităţi bine planificate de terapeut, terapia de integrare senzorială foloseşte stimulii senzoriali într-un mod organizat şi controlat, în funcţie de nevoile copilului. În fiecare şedinţă terapeutul „construieşte” caracteristicile mediului astfel încât să creeze doar „reacţii adecvate” din punct de vedere recuperator.
Obiectivele terapiei de integrare senzorială au în vedere îmbunătăţirea modulării senzoriale legate de comportament şi atenţie, creşterea abilităţilor pentru interacţiunile sociale, a abilităţilor academice şi a autonomiei personale. Activităţile desfăşurate sunt menite să ajute modularea sistemului nervos, să organizeze şi să integreze informaţiile provenite din mediul înconjurător, rezultând răspunsuri viitoare adaptive.
Tulburare de spectru autist
- Lumea inconjuratoare, ca si contactul cu propriul nostru corp, sunt simtite, intelese si „traite” incepand cu un nivel bazal, circumscris simturilor. Este un nivel concret si intuitiv de cunoastere, princeps, fara de care nici o alta forma de intelegere, fie ea abstracta sau emotionala nu ar fi posibila.
- Pentru o persoana obisnuita, aceasta prelucrare si intelegere a lumii este fireasca, de la sine, deoarece creierul gaseste suficiente stimularile din mediul extern/intern. Insa, pentru majoritatea copiilor cu tulburare de spectru autist aceasta cunoastere este perturbata chiar de la acest nivel senzorial, bazal.
- Cei mai multi prezinta o serie de dezechilibre senzoriale, pe diverse canale de procesare, care ii impiedica sa functioneze adaptativ si sa dea un raspuns adecvat solicitarilor mediului extern/intern. Astfel, in cautarea lor alerta, ei incearca din rasputeri sa realizeze o „homeostazie senzoriala”, un echilibru care sa le aduca starea de confort fiziologic si deci, o stare de liniste, asa cum cei mai multi dintre noi o dobandim in mod firesc.
